camera miroasea a timp ce se respira singur
și a clipe putrezite
undeva între un oftat și o ușă trântită.
visele atârnau de unghiile pe care ni le-am smuls
și cădeau lipindu-se de sângele
unor inimi aruncate pe jos
care continuau să bată
în praful ce ne îmbrățișa.
ai intrat în cameră
cu ploaia pe umeri, pe gene,
pe suflet.
și te iubeam așa, putred și cu inima scoasă.
e fain sa faci dragoste
acolo unde se adună inimile uzate,
căci ele încă bat
și nu te iubeam doar cu o inimă,
ci cu zeci, sute, mii, milioane de inimi
din care sângele țâșnea ca lava
unui vulcan ce erupe
de prea multă sete
de trupuri
și carne
și suflete.
lasă-mă să te îngrop, iubite
lângă mine.
