ne-am sărat venele cu alge
smulse din părul meu
și ne-am băut sufletele
de parcă ar fi fost
ora 5
când ne beam ceaiul
pe jumătatea obrazului tău stâng.
mi-e dor de
mâna mea dreaptă;
nu am mai vazut-o de un an
și cred că a rămas singură
printr-o amintire cu o chitară
încercând să te caute
și să-ți mângâie inima.
în mine a rămas un cimitir
sărat și umed
și în jur salcâmii s-au uscat de-atâta vânt;
la tine pe mormânt
s-a întins o rază să se culce,
dar mâna mea
a rămas să te caute.
