The walls.

Am lăsat umbra să devină zid şi eu să devin umbră. Mă uit în oglindă şi cea cu părul roşcat nu sunt eu. Îmi zgârii spatele cu unghiile şi în loc de sânge, mă mânjesc cu noapte.Viermele e undeva în mine. Îl simt încolăcindu-mi-se prin vene. Fierbe. Mai are puţin şi-şi va scoate capul oribil de monstru prin intestinele mele. Sau poate că eu insămi sunt viermele.

Mă devorez. Sunt umbră, zid şi vierme în acelaşi timp. 

Îmi e frică să rămân singură cu mine. Nu ştiu ce aş putea face. M-aş da cu capul de zid până mi-aş toci coarnele, până aş scoate toată ploaia din mine, până aş ajunge să scuip sânge. 

Am vrut să îţi scriu, Ivan, deşi tu nu citeşti niciodată ce îţi scriu. Nici nu ştii că de atâta timp îţi tot scriu. Aş putea să mor şi tu tot n-ai ştii ce s-a ales de mine. Dar nu mai ştiu să scriu. Nu mai recunosc cuvintele. Nu mai sunt eu.